PREZENTARE LOCALA
Comuna Brinceni este situata in partea de sud a judetului Teleorman, pe malul drept al Raului Vedea, intretaiat de soseaua Alexandria - Zimnicea la km 12 sud de Alexandria in Campia Boianului, Subdiviziunea Campiei Romane.
Primele asezari dupa afirmatia istoricului Ion N. Stancu s-au infiripat pe la 1550 si erau formate din clacasi veniti si stabiliti pe proprietatile de atunci alcatuind doua catune: Bujoreanca, separate pana la 1860 cand s-au contopit sub denumirea de Brinceni.
Satul a avut vatra mai spre vest pe sub coasta din dreapta Raului Vedea si era risipit ca toate vechile sate romanesti.
Pe la 1840 - 1845 se regruperaza prin Ordinul Autoritatii de Stat, strangandu-se in vatra actuala si catunele Fundateni si Bujoreni existente alaturi de Brinceni.
Multi locuitori din aceste doua catune s-au mutat in satele Smirdioasa si Gauriciu.
Numele localitatii:
O traditie locala de Iosif Banu (1876) pe care a auzit-o de la preotul Vladu din comuna Frumoasa, arata ca denumirea se trage de la obiceiul avut de locuitori in a-si da branci unul altuia dar si celor care treceau prin comuna.
Dupa Nicolaie Iorga numele vine de la branca (oameni bolnavi de branca) dar se pare ca provine si de la un om si anume Brinceanu a carui familie s-a marit dand nastere unui grup numit Brinceni.
Satul apare in documente in secolul al XVII cand sunt amintiti ca martori diferiti magiesi ai sai.
Prima atestare documentara scrisa dateaza de la 12.04.1624 cand se depune ca un oarecare Micul din Brinceni avea ocina in satul vecin Carligati.
A doua atestare documentara dateaza din 6 iunie 1626 cand este mentionat Mihaila Pircalab de Brinceni.
Acelasi Mihaila Pircalab de Brinceni apare ca jurator si la 26 ianuarie 1635.
Din alte documente ca cele din secolul XVII respectiv din 12 aprilie 1632 si 26 martie 1639 reiese ca satul era liber.
Dintr-un alt document din 15 ianuarie 1694 rezulta ca in vremea domniei lui Alexandru Coconul (1623 - 1626) Ghionea, postelnic din Brinceni cumparase "Mosie de 13 Mosii" la Brosteni.
Sat vechi de mosneni si clacasi in secolul XVII - XVIII majoritatea isi piers pamantul.
La inceputul secolului XIX satul a devenit proprietatea lui Constantin Samurcas (documentat la 1814).
Peste 10 ani la 15.03.1824 mosia fusese cumparata de Serdarul Ghita Turnavitu, care avea pricina de hotar cu satul Cringeni de Jos.
De la Turnavitu mosia a ajuns in proprietatea vistierului Andrei Desu, a carui sotie Balasa a vandut-o impreuna cu mosiile Bujoreanca si Smirdioasa mosierului Misa Anastasievici pentru uriasa suma de 42600 galbeni.
Noul proprietar care stransese o mare avere din comertul cu sare in Peninsula Balcanica a construit o frumoasa biserica de zid in Brinceni in anul 1850.
In anul 1859 s-a sfintit biserica si s-a putut incepe slujba. Cu acest prilej i s-a dat hramul Sfantului Apostol Evanghelist Luca, patronul familiei ctitorului, familie inrudita cu o familie domnitoare din serbia in acele vremi.
La 1890 satul avea 7000 ha - din care 150 ha padure si 130 ha vii.
Primele asezari dupa afirmatia istoricului Ion N. Stancu s-au infiripat pe la 1550 si erau formate din clacasi veniti si stabiliti pe proprietatile de atunci alcatuind doua catune: Bujoreanca, separate pana la 1860 cand s-au contopit sub denumirea de Brinceni.
Satul a avut vatra mai spre vest pe sub coasta din dreapta Raului Vedea si era risipit ca toate vechile sate romanesti.
Pe la 1840 - 1845 se regruperaza prin Ordinul Autoritatii de Stat, strangandu-se in vatra actuala si catunele Fundateni si Bujoreni existente alaturi de Brinceni.
Multi locuitori din aceste doua catune s-au mutat in satele Smirdioasa si Gauriciu.
Numele localitatii:
O traditie locala de Iosif Banu (1876) pe care a auzit-o de la preotul Vladu din comuna Frumoasa, arata ca denumirea se trage de la obiceiul avut de locuitori in a-si da branci unul altuia dar si celor care treceau prin comuna.
Dupa Nicolaie Iorga numele vine de la branca (oameni bolnavi de branca) dar se pare ca provine si de la un om si anume Brinceanu a carui familie s-a marit dand nastere unui grup numit Brinceni.
Satul apare in documente in secolul al XVII cand sunt amintiti ca martori diferiti magiesi ai sai.
Prima atestare documentara scrisa dateaza de la 12.04.1624 cand se depune ca un oarecare Micul din Brinceni avea ocina in satul vecin Carligati.
A doua atestare documentara dateaza din 6 iunie 1626 cand este mentionat Mihaila Pircalab de Brinceni.
Acelasi Mihaila Pircalab de Brinceni apare ca jurator si la 26 ianuarie 1635.
Din alte documente ca cele din secolul XVII respectiv din 12 aprilie 1632 si 26 martie 1639 reiese ca satul era liber.
Dintr-un alt document din 15 ianuarie 1694 rezulta ca in vremea domniei lui Alexandru Coconul (1623 - 1626) Ghionea, postelnic din Brinceni cumparase "Mosie de 13 Mosii" la Brosteni.
Sat vechi de mosneni si clacasi in secolul XVII - XVIII majoritatea isi piers pamantul.
La inceputul secolului XIX satul a devenit proprietatea lui Constantin Samurcas (documentat la 1814).
Peste 10 ani la 15.03.1824 mosia fusese cumparata de Serdarul Ghita Turnavitu, care avea pricina de hotar cu satul Cringeni de Jos.
De la Turnavitu mosia a ajuns in proprietatea vistierului Andrei Desu, a carui sotie Balasa a vandut-o impreuna cu mosiile Bujoreanca si Smirdioasa mosierului Misa Anastasievici pentru uriasa suma de 42600 galbeni.
Noul proprietar care stransese o mare avere din comertul cu sare in Peninsula Balcanica a construit o frumoasa biserica de zid in Brinceni in anul 1850.
In anul 1859 s-a sfintit biserica si s-a putut incepe slujba. Cu acest prilej i s-a dat hramul Sfantului Apostol Evanghelist Luca, patronul familiei ctitorului, familie inrudita cu o familie domnitoare din serbia in acele vremi.
La 1890 satul avea 7000 ha - din care 150 ha padure si 130 ha vii.